Ganduri dintr-o lume ciudata
Thinkers only.

Cunoaste-te pe tine insuti!
     media: 5.00 din 1 vot



De când mă știu sunt confuz. Confuz în legatură cu cine sunt eu, ce caut eu aici; de ce am anumite porniri și de ce îmi place mai mult sportul decât să stau la TV; de ce să nu învăț când de fapt ar fi bine pentru mine; de ce, de ce, de ce.

Dacă reușești să treci peste stresul și anxietatea pe care ți le insuflă în general întrebările, vei gasi că ele îți aduc un imens beneficiu: cunoașterea de sine și implicit, descoperirea unui nou orizont.

Acum, să termin cu prostiile. Ce vreau de fapt să vă spun: am dat peste un test. Myer-Briggs îi spune. Este un test de personalitate dezvoltat conform principiilor unui pisicolog care se credea mare. S-ar putea să fi auzit de el. Ii zice Carl Jung. Ăla de are multe citate și deștepte.

La ce vă ajuta testul ăsta? Ca să aveți succes maxim în viață, trebuie să vă concentrați energia pe ceea ce vreți. Și anume, ce vreți? Ce vă face să săriți și ce vă face să vreți să adormiți? Care sunt aspectele personalității voastre?

O mai bună cunoaștere a voastră duce la o schimbare totală a paradigmelor prin care vizionați viața. Totul devine mai clar, mai liber.

Puteți face aici testul. Cu rezultatul mergeți dincolo. Vă dau o bere dacă nici măcar câteva nu se vor potrivi cu ceea ce simțiți în adâncul vostru. Aștept părerile voastre.

Sărbători fericite și introspecție plăcută!

  postat de humanoidb in 2009-04-19 11:38 0 comentarii

Copii vs. adulti
     media: 4.67 din 3 voturi



Dupa atatea calatorii si atatea chestii, am zis ca e momentul sa-mi pun si creativitatea in miscare. Ceea ce a rezultat este un fel de semi-comedie, semi-drama, semi-basm. Semi-povestire. Si daca tot e semi, n-o luati asa in serios. Unicul ei scop este sa va distreze. Astept orice comentarii si critici ( la critici as prefera sa fie cat de cat constructive, nu distructive. :P )

O poveste despre copii si despre vise.

Download

Enjoy!

  postat de humanoidb in 2008-09-13 10:05 0 comentarii

In ce te pierzi?
     media: 0.00 din 0 voturi


Acum ca tot mi-a luat-o mintea pe carari nebatatorite, o las sa se plimbe...

Ii vad pe unii cum isi etaleaza dragostea efervescenta fata de parteneri prin toate canalele posbile: net, tipete, gesturi, vorbit cu alti oameni, etc. Ceea ce ma duce cu gandul: unii oameni pur si simplu se pierd in asta. Se simt fericiti. Se simt fericiti cand sunt indragostiti si atunci cand sunt in bratele partenerului, nu le mai trebuie nimic.

Altii isi iubesc munca si meseria atat de mult, incat se ingroapa in ea pana cand isi pierd restul pe care il mai aveau. Dar nu conteaza. Ei sunt fericiti ca fac ceea ce le place si le da un sentiment de implinire, de liniste interioara.

Jocuri de noroc, probleme cotidiene, conflicte marunte cu ceilalti, familie, anturaj, probleme financiare, etcetera, etcetera, etcetera. Sunt atatea mii de domenii in care poti sa-ti pierzi timpul si totusi, rezolvandu-le, stresandu-te, agitandu-te incolo si incoace, te simti implinit. Crezi ca-ti traiesti viata si ca asta iti este menit sa faci.

Tu in ce te pierzi? Ce te face fericit?

  postat de humanoidb in 2008-05-01 22:10 1 comentarii

Ahoy!
     media: 5.00 din 2 voturi



Imi cer scuze pentru lipsa crunta de posturi, dar inspiratia mi-am canalizat-o in mod special pe dezvoltarea mea personala si, din punct de vedere al blogosferei, pe un blog pe care il dezvolt impreuna cu 6 prieteni. Deci acolo imi veti mai vedea cateva posturi.

Adresa este: Pleiada

Aici vor mai fi cateva posturi, dar foarte rar.

Sper ca sunteti bine, sanatosi si fericiti. C-asa trebuie si ii musai. :)

O zi excelenta!

Al vostru, acelasi

Iulian

  postat de humanoidb in 2008-05-01 22:01 0 comentarii

Asta e viata ta, si se termina pe clipa ce trece
     media: 5.00 din 2 voturi


Asta e viata ta, si se termina chiar in timp ce citesti asta. Da, e din Fight Club, dar nu pot sa nu remarc cata dreptate are replica asta. Ne petrecem viata incercand sa ne ridicam la standardele sociale, la standardele impuse de ceilalti: sefi, parinti, prieteni, etc. Angajati in cursa de soareci, uitam de aspiratiile, visele noastre; uitam de cum vrem noi sa fim, preocupati fiind sa devenim asa cum vor altii. Scopul? Atentia, iubirea, banii. Orice care ne-ar face sa ne simtim bine si sa nu ne simtim in permanenta amenintati.

Adoptam false valori impuse in copilarie, in adolescenta si ne straduim sa le atingem cat mai mult; chiar daca nu suntem multumiti; ne mintim ca asa trebuie sa fie, ca asta este drumul, ca la sfarsit vom gasi lumina. Dar la sfarsit nu gasesti decat intuneric si te cuprinde, incet-incet, un sentiment de disperare. Competitia ni se insufla de cand suntem copii si credem ca de asta depinde increderea noastra de sine si tot succesul din viata noastra.

Rupe-te de valorile celorlalti si uita-te in adancul tau. Uita-te in tine insuti, in marea sufletului tau si observa ce este acolo, fara sa te influenteze exteriorul. Observa ceea ce este important pentru tine, ceea ce conteaza, ceea ce vrei sa faci, ceea ce vrei sa devii, ceea ce doresti. Esti multumit? Esti fericit? Intreaba-te din cand in cand asta si gandeste-te ce-ai putea face ca sa fii.

Nu deveni sclavul opiniilor altora. Nu deveni politicos si prietenos cu toata lumea doar de frica de a fi singur sau de a fi barfit, pentru ca barfit oricum probabil esti. Fii politicos, prietenos si ajutator pentru ca asa esti tu; pentru ca iti place; pentru ca vrei.

Fa ceea ce iti convine, ceea ce vrei, ceea ce crezi c-ar fi distractiv. La sfarsitul vietii degeaba le povestesti nepotilor cat ai invatat tu sau ce note mari ai avut. La batranete te consolezi cu cate lucruri ai facut, cu cate ai ramas, cu ce si cate memorii ai si pana la urma, cum ti-ai folosit viata. Daca ai invatat si atat, nu ajuti pe nimeni cu nimic, mai ales PE TINE.

Experimenteaza. Iti vine o idee traznita, fa-o. Prefa-te, in joaca. Joaca-te. Fa sport. Creeaza situatii hilare si haioase. Calatoreste. Cunoaste. Iubeste. Nu ezita. Nu uri. Nu dispretui si nu fii invidios.

Si sper ca tot ce ai citit acum iti va folosi, pentru ca ti-am consumat cateva minute din viata ta. Viata ta care este ca o clepsidra: cu fiecare firicel, se duce, se duce, se duce... pana se termina nisipul.

  postat de humanoidb in 2008-02-19 21:38 2 comentarii

Retrospectiva anului 2007
     media: 5.00 din 2 voturi

Uite-asa s-a mai dus un an. Imi amintesc ca acum un an tot asa eram, scriam aici ce realizari magnifice avusesem eu in timpul anului 2006 si imi construiam retrospectiva, ca sa vad cat de mult am avansat. Insa ce diferit eram atunci...

Noh, sa incepem cu inceputul. Revelionul trecut vi l-am povestit.

Ianuarie - Februarie - Martie - Aprilie. Invatam foarte mult. In martie am facut poate cea mai inspirata decizie a mea: sa aleg Clujul ca oras in care sa fac facultatea. Veti vedea mai tarziu de ce. In restul lunilor... pe langa invatat, stiu doar ca nu am profitat poate suficient. Nu am trait momentul cu cea care a fost ingerul meu si care mi-a fost iubirea vietii pana acum. Acum imi dau seama ca poate nu a fost exact cum spun eu acum, dar trebuia sa ma bucur mai mult de ea.

Mai. Invatat foarte mult si suferit pe branci. O perioada foarte tulbure pentru mine.

Iunie - Iulie. Banchetul. Sfarsitul de liceu. Melancolie de sfarsit ... Bac-ul. Toate m-au facut sa-mi dau seama cat de frumoasa este viata si totusi ca Ala Mare are grija de mine. Apoi a venit admiterea... hehe, ce amintiri. Extraordinar...

Acum parca ma incearca niste lacrimi... ca las aceste amintiri in urma, si totul a fost atat de frumos. Poate suna siropos, dar totul a fost foarte.... deosebit.

August. Mare, munte. Descopar ca oamenii nu sunt ceea ce par ... barfe si multe lucruri ascunse. Descopar frumusetea muntelui, dorul de duca si de aventura. Adrenalina.

Septembrie ... venit in sfarsit acasa. Reintalnit oamenii de aici, revazut locurile natale. Luat revedere de la prietenii de acasa... si petrecut ultimele clipe cu ei inainte sa plec, in tromba la facultate.

Octombrie. Poate cea mai plina luna a anului, in afara de sf iunie - sf iulie. A fost o varza cu caminul ... pana la urma totul s-a rezolvat mult mai bine decat puteam spera vreodata. Cunoscut colegii si facultatea

Octombrie - Noiembrie - Decembrie. Poate cea mai frumoasa perioada din viata mea. De fapt ... da, este.

Clujul este absolut extraordinar. Ma simt deosebit de norocos ca am avut inspiratia sa aleg acest oras si aceasta facultate. In aceste 3 luni m-am dezvoltat extraordinar de mult: am devenit mult mai complex, mai sigur pe mine, mai sigur pe ce vreau, mai puternic si mai eu. Oamenii cu care interactionez: profesorii , prietenii sunt absolut remarcabili si ma simt onorat sa-i cunosc.

Caminul este deja casa mea si ma simt intru totul liber acolo. Colegii de camera, colegii de palier, colegii de grupa, serie, totul , tot ma face plin de viata si mai fericit decat niciodata. Cand am venit acasa, cand ma intreba cineva ce fac, zambeam pana la urechi si spuneam : "Foarte bine!".

Acum, acasa nu mi se mai pare acasa, in afara de locurile in care am crescut si in care am devenit ce sunt acum. Oamenii s-au schimbat si m-au frapat. Mi-am dat seama ca nu ma incadrez deloc in "decor" si abia acum imi dau seama ca locul meu este la Cluj. Oamenii sunt altfel si ardelenii nu au degeaba atatea prejudecati in legatura cu sudistii.

Acum, la sfarsit de an... nu stiu cu ce sa inchei...

Regrete? Hm, asa si-asa. Regret ca mi-am facut uneori prea multe griji, insa lucrez la asta. Regret ca nu m-am ridicat in picioare si sa ma cert cu unele persoane cand trebuia sa fac asta. Regret ca uneori nu am fost fericit cand puteam fi dar m-am lasat umbrit de diverse lucruri.

Dorinte pe anu` viitor? Hehe, alea-s deja personale. Oricum, pot declara cu mandrie ca majoritatea scopurilor cu care am plecat spre facultate le-am indeplinit.

Simt ca ma completez din ce in ce mai mult si devin o persoana cat mai complexa. Sunt fericit, in sfarsit. SUNT FERICIT BAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!

Am doar 19 aaaaaaaaaaaniiii...
Sunt nebun, iubesc si nu am baaaaaaani...
Nimeni nu-mi sta in druuuuuuuuum
Am soseaua mea doar cu un singur sens, ma va duce undevaaaaaaaaaaa...

Bacul l-am luat usor ( oh da! )
Scoala nu s-a terminat...
Libertate fraaaaaaaaate, sigur facultate, si viata de noapteeeeeeeeee!!!

Visele meeeeeeeeele, se implineeeeeeeesc, cand bat din palme sau cand clipesc...
Respir iubire, mananc iubireeeeeee, va dau la toti si VA MOLIPSEEEEESC!!
Nimic in lume nu ma opreste... sa urlu tare: SUNT FERICIIIIIIIIIIIT !!!
Nu-mi strigati ce sa fac ptr ca timpul e un ac si noi suntem ata din el...


Nu-mi ramane, dupa aceasta pledoarie extraordinar de lacrimogena, decat sa va urez toate cele bune.

Un revelion incendiar!
Un sarbatorit plin de distractie!
O perspectiva optimista si plina de nerabdare catre noul an!
Si un an plin de evenimente care sa va imbogateasca spiritul si mintea!

LAAAA MUUUUUUUULTI AAAAAAAAAAAAANI 200000000000000008888888888888888888 !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  postat de humanoidb in 2007-12-31 01:42 1 comentarii

Craciun fericit!!
     media: 5.00 din 2 voturi



Va urez tuturor sarbatori fericite, sa fie mosul darnic si nu in ultimul rand, sa simtiti spiritul crestin si Nasterea Domnului!

Sarbatori inzapezite s-aveti
Muuulte cadouri sa prindeti
Fericiti si insoriti sa deveniti
Zambitori si mai mult iubiti
De Craciun si la anu` sa fiti!

  postat de humanoidb in 2007-12-24 21:39 0 comentarii

It's been a while...
     media: 0.00 din 0 voturi

In primul rand, trebuie sa-mi cer scuze pentru lipsa crasa de post-uri. La facultate n-am calculator si ma bucur si de aceea n-am putut scrie nimic. Nici inainte sa plec la facultate n-am putut sa-mi fac timp sa scriu ceva pentru ca a aparut o situatie deosebita cu caminul. ( mai exact, lipsa sublima si totala a acestuia )

Ce sa va spun? Bine v-am gasit! Ma gasesc aici, schimbat fata de cum am plecat acum 2 luni si jumatate. Sunt sigur ca si voi v-ati schimbat cu totii, cititorii mai fideli ( mai exista asa ceva? ) sau cititorii ocazionali.

Am atatea sa va povestesc , incat nu stiu cu ce sa incep.

In primul rand, sa incep prin a spune ca cea mai frumoasa perioada din viata mea a inceput. Este extraordinar la facultate. Facultatea imi place la nebunie. Profesorii, fie buni, fie rai, ai ce invata de la ei si nu este dusmanie sau apatie. Colegii, extraordinari majoritatea - atat de sociabili si plini de viata. Orasul - dinamic, plin, cu cladiri variate, oameni variati, cu atatea lucruri care asteapta sa fie facuta. De la teatru la fugit de politie.

Exista si destule disconforturi , bineinteles. Oameni mai putin prietenosi sau mai profitori. Administratori de camin cretini. Politie dobitoaca. Lista poate continua, dar oricum am trecut prin multe chestii nasoale si totusi , de fiecare data, am invatat ca:

- un cacat nu vine niciodata singur ; vin mai multe deodata, sa te doboare psihic
- daca le rezisti psihic si le iei usurel pe fiecare in parte, totul iese foarte bine si te bucuri mult mai mult de viata

Asadar, degeaba se mai plange cineva ca vai, cate probleme am , ca ma coplesesc, nu mai stiu ce sa fac, ce grea-i viata, etc. Totul depinde de tine. Nu te stresa, relaxeaza-te, ocupa-te de cate o problema pe rand si nu uita ca totul va fi, pana la urma, bine.

Acasa a devenit deja acolo, la Cluj, la camin. Pot spune ca este casa mea personala. Colegii de camera imi sunt ca fratii, desi suntem diferiti destul de mult ca si personalitate si conceptii.

Am cunoscut foarte multi oameni si pot spune deja ca am atatia prieteni acolo cati am si la Braila, poate chiar mai multi. M-am dezvoltat foarte mult pe toate planurile si cred ca asta conteaza cel mai mult. In sfarsit, ma simt apreciat si iubit cu adevarat si neconditionat.

Cam atat de pe frontul de vest. Acum sunt in est si ma bucur de sarbatori. Urmeaza alte posturi.

  postat de humanoidb in 2007-12-20 14:07 0 comentarii

Vise in mii de parti...
     media: 4.67 din 3 voturi


... vi le fac cadou, impliniti-le voi, visul meu il traiesc chiar acuuuuuuum...

Stateam si ma gandeam: am 18 ani. Sunt in pragul intrarii "in paine" in viata. Sunt atatea de facut: atatea pasiuni, atatea idealuri, atatea de cunoscut incat uneori strang atatea vise incat nu stiu cum sa-mi mai stabilesc prioritatile.

Viata-i atat de scurta, si totusi unii continua sa spuna "lasa ma , ca mai mergem si la anu`...". Nu pot sa inteleg restul acestei expresii, pentru ca pare atat de ... "lasa-ma sa te las" sau "ce pot sa fac azi o las pe la anu`". Nu pot sa inteleg impulsul unor oameni de a levita asa, lenes, intr-o stare de letargie cronica si sa nu se strofoace prea mult - sa nu mearga prea mult, sa nu cunoasca prea mult, sa nu faca prea mult ca Doamne fereste, poate le pocneste vreo artera de atata stres.

Lumea-i atat de larga si noi preferam sa stam in viata calculatoarelor, pierzand vremea pe messenger in loc sa iesim macar la o plimbare. Si apoi vin cu obiectii de genul: "vai , ce m-am plictisit de orasul asta, abia astept sa ma duc la facultate".

Sunt atat de multi oameni interesanti de cunoscut; atatea culturi exotice, atatea obiceiuri traditionale de vazut, atatia kilometri de mers...

Cu ocazia plecarii la facultate, parca am ocazia de a ma explora, de a ma imbogati extraordinar de mult cu experienta, de a face ce n-am mai facut pana acum - de a descoperi lumea cu adevarat. Voi fi (aproape) pe cont propriu si este ca si cum mi-as lua viata in maini. Daca si atunci cand ai viata in mainile proprii, nu faci nimic cu ea, atunci chiar ca nu-ti ramane nimic de facut decat sa-ti revizui atitudinea.

Vreau:

- sa ma ofer voluntar la Crucea Rosie
- sa ma ofer voluntar la OSM ( Organizatia Studentilor Medicinisti ), tot pentru niste experienta si ocazia de a ajuta oamenii
- sa ma ofer voluntar la SMURD - adrenalina, ocazia de a ajuta, experienta
- sa-mi iau snowboard - de cand tot visez sa ma dau din ce in ce mai des, si totusi ma dau o singura data pe iarna...
- sa-mi iau bicicleta - vreau dintr-a 10 a , dar banii s-au dus pe excursii...
- sa ma apuc de alpinism - iarasi bani de investit in echipament
- SA CALATORESC - visez la Africa, Europa, America de Sud, Australia ... in general, zone unice, cu specific propriu, pitoresc. Nu caut orase mari si aglomerate, ci asezari cat mai pitoresti


Majoritatea din aceste vise sunt de fapt doar pretexte. Pretexte pentru a cunoaste cat mai multi oameni, de a stabili legaturi unice cu ei; pretexte pentru a ma distra cat mai mult si a simti sa nu pierd nici o clipa in van; pretexte pentru a ma auto-cunoaste si a cunoaste lumea in care traiesc; pretexte pentru a face schimb de cuvinte, opinii, sentimente, iubire.

Totul depinde de noi, cand este vorba de implinirea viselor proprii. Din pacate, cam totul depinde de doua variabile: TIMPUL si BANII. Timp sa ai si bani sa-l poti exploata asa cum iti doresti. Timpul ti-l poti organiza cum poti mai bine: renunti la calculator , renunti la lenevit, renunti la pierdut timpul. Insa cu banii este o alta mancare de peste. Totul costa. Transportul, mancarea, cazarea, hainele, echipamente pentru diverse lucruri, cartile, bautura, etc.

Si cica in viata se platesc doua lucruri: LUXUL ... si PROSTIA. Probabil asa e: sa-ti folosesti timpul intr-un mod cat mai folositor si a da sens fiecarei clipe e un lux. Din fericire, unele lucruri au ramas ( sper eu ), nepatate de bani: FAMILIA, PRIETENII , INCREDEREA IN SINE, SENTIMENTELE, SPONTANEITATEA, IMAGINATIA, BINEVOINTA, SPERANTA. Cele mai bune lucruri din viata sunt gratis, nu?

Asa ca nu ne ramane decat sa fim optimisti. Sa avem incredere in noi si sa nu ne lasam prada descurajarii sau demoralizarii. Sa nu renuntam niciodata la vise si sa ne pastram vointa si pofta de viata acolo sus, in lista de prioritati. Sa nu uitam ca suntem oameni si putem face orice , doar sa ne punem capul la contributie. Si sa nu uitam sa ne hranim sufletul, tot timpul.

Si niciodata sa nu uitam esentialul: LUMEA ESTE UN LOC PRIETENOS. Totdeauna vom avea de sprijinul de care avem nevoie, daca gandim pozitiv si avem incredere in noi. Sunt poate singurele lucruri de care avem nevoie ca sa ne implinim visele.

  postat de humanoidb in 2007-09-06 12:41 4 comentarii

Punct si de la capat
     media: 5.00 din 3 voturi

Acum 3 saptamani si doua zile , plecam de dimineata din Braila cu destinatia: Cluj.

M-am uitat bine in jur , gandindu-ma ca, atunci cand ma voi intoarce, nimic nu va mai fi la fel. Urma sa dau unul din cele mai importante examene din viata care ma va schimba total si-mi va modela viitorul. Am privit cu sete cartierul de origine, pentru ca , in cazul unei crime, sa am la ce ma gandi pe lumea cealalta.

Ajuns la Cluj , m-am intalnit cu viitorii colegi. Toti foarte de treaba , comunicativi. Ieseam in fiecare seara si bineinteles , vorbeam de-ale noastre. Intre timp , invatat ca disperatul. Degeaba mai invatam dupa examen , atunci era momentul sa dau ce era mai bun din mine.

Noaptea dinaintea examenului. Insomnie crunta , logic. Abia pe la 4 am adormit. La 7 , sculat in tromba. " Ii o zi glorioasa " , zic eu plin de optimism. Ma imbrac elegant si o iau la pas marunt spre locul decisiv.

Toata lumea emotii, fete palide, "daca nu o sa iau , parintii oricum ma iubesc" , "lasa ca n-o sa mor", etc. Eram singurul care faceam glume si radeam singur. Eram prea relaxat si eram sigur: ori va fi ceva prea de bine , ori ceva prea de rau.

Incepe examenul. 60 intrebari in loc de 50, cate ar fi trebuit , tot in 2 ore. Intrebari grele , zic eu. Abordare relaxata , ritm lent si foarte atent de lucru. Si se trezeste supraveghetoarea: "Mai aveti un minut". Mana a inceput sa-mi tremure mai rau ca cel mai bolnav om de Parkinson, am reusit sa mai completez 2 grile si gata. GATA, au tipat. Imi venea sa urlu , sa izbucnesc in plans, sa ma dau cu capul de pereti , sa mor. Completasem 51 de grile din 60. De la 52 la 60 le facusem aproape perfect, urma sa aflu mai tarziu.

Abia m-am abtinut sa nu izbucnesc. Cand am iesit afara , am plans ca o fetita. Pur si simplu nu-mi venea sa cred. Invatasem atata, pusesem atata suflet si n-am reusit sa le completez. Cat de cretin puteam sa fiu? Doar mie putea sa mi se intample asta. N-am mai suportat sa-i vad pe ai mei. Am plecat pe-afara , asteptand baremul impreuna cu deja prietenii si viitorii colegi.

Corectat foarte lejer... deja imi trecuse orice speranta pentru buget. 45 facute perfect , 3 gresite partial , 3 gresite aproape total, 8 necompletate ( altfel , aproape perfecte ).

Dormit la pranz? Mancat? Stat linistit un minut? Mofturi. Bubuia inima in mine si numai la asta ma gandeam. M-am dus si-am vorbit cu Ala Mare, l-am rugat sa ne ajute pe toti care-am dat si sa faca asa cum crede el ca-i mai bine. ( de parca avea nevoie de aprobarea mea ).

Stateam in McDonald's cu cativa viitori colegi si suna telefonul. Printre galagie si zarva , aud cuvintele magice "buget" si "internet". Ies afara , sun iar , cica am intrat la buget , sa vin sa ma uit. "Acum vin".

Avion am fost. Mesaj de la un prieten "Felicitari". Tot nu credeam , vroiam sa vad cu ochii mei. Ma suna mama "Ai intrat la buget" , asta dupa ce se purtase foarte urat cu mine dupa toata chestia cu necompletatul. Am alergat un ditamai dealul , am ajuns gafaind , vazut acolo: locul 142 , 8.82 . PTIU , DRACE!! AM REUSIT!!!

Tata mi-a facut onoarea de a-mi spune "domnul doctor". Toti eram asa fericiti , desi nu puteam sa ma manifesc chiar cum vroiam pentru ca ma simteam prost pentru 2 fete care luasera la taxa.

Sarbatoritul n-a fost asa cum ma asteptam. Toti eram atat de obositi , desi eu mai duceam. Plimbat prin oras , cantat , baut putin si cam atat.

A doua zi , confirmat locul si GATA.

Sunt student la Facultatea de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" - Cluj-Napoca. HELL YEAH!!

Apoi , cica "hai la mare". Hai. N-am mai trecut pe-acasa: direct de la Cluj am plecat - nepregatit cu bani, noroc ca-mi adusesem mai multe tzoale cu mine. Totul a fost asa spontan, ceea ce a facut totul si mai incitant.

Am fost cu inca 3 fete la mare. Si da , toti va ganditi acum "vai ce norocos esti". Sunt atat de norocos incat e asa misto sa te uiti tot timpul sa nu se dea vreunul beat la ele , sa vezi pe unde-s , sa suporti discutiile despre farduri , prieteni, casatorie , sa suport remarcile cinice ca-s copilaros si imatur ( pentru ca saream pe paturi decat sa stau linistit ) si sa fii frustrat ca din atatea funduri cate vezi , nici unul nu-i al tau. Si daca-ti mai place si de una si respectiva se impaca cu fostul prin telefon , voila, ai cocktailul magic.

Una peste alta totusi , a fost misto. Au fost clipe frumoase , au fost si clipe cam deranjante. Apoi au venit si prietenii de la Braila. Am fost la karaoke si-am fost o mica vedeta , cantand "It's my life", "Traiasca berea", "Gasca mea" , "We are the champions" in grup. Ah , si "I will survive", singur.

Astazi m-am intors. Ce pot sa spun? Am ce povesti la nepoti si am de ce sa-mi amintesc. Am trait rollercoastere sentimentale: am simtit ca lumea-i a mea si am simtit ca-s la fundul ei. Poate asta inseamna sa traiesti , nu sa fii chiar tot timpul fericit. Fara acreala , n-ai sti ce-i dulce. Si daca stii ce-i acreala si ai trait-o , atunci vei sti sa apreciezi si dulceata din plin.

Si totusi , as fi dorit sa fiu mai odihnit. Si anul trecut n-am dormit decat 2-3 ore / dimineata si totusi a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Dar acum a fost altceva: a fost si examenul, 4-5 ore somn / zi , n-am avut cand sa ma odihnesc. In consecinta, daca nu avea cineva initiativa , eu mai rar aveam. Si cum ceilalti se pare ca erau mai obositi ca mine, n-a fost asa misto cum ma asteptam. Poate aveam eu pretentii mult prea mari ... nu stiu ce sa spun.

Pe langa asta, la dracu cu banii. Au fost cateva momente in care ma simteam un pic frustrat de faptul ca toti aveau nu stiu cate milion iar eu stateam cu 500 000 / zi si trebuia sa ma abtin de la multe lucruri. E greu , dar n-ar trebui sa-ti pese. Distractia nu se bazeaza pe bani , ci pe ce simti tu.

Ca sa inchei ... ce pot spune? Felicitari tuturor care au reusit la facultate. Va urez o studentie al dracului de plina, de vie si de frumoasa. Tuturor , studenti sau nu , vacanta placuta!

  postat de humanoidb in 2007-08-10 22:04 3 comentarii

pagina urmatoare >>


   
 
Powered by www.ablog.ro